Vom explora in cele ce urmeaza capabilitatile de fotografiere la interior cu un Nikon D5300, cu flash incorporat. 

  • In ce format sa trag? JPEG sau RAW?
  • Lumina- inamicul principal
  • Ce obiectiv am folosit? De ce am folosit acest obiectiv?
  • Avantajele si dezavantajele unei diafragme foarte deschise?
  • Valori ISO si Timp expunere – cat de mult pot apasa pe pedala?
  • Luminile din fundal – marele inamic sau singura speranta pentru un subiect clar?
  • Single Point Focus sau Area Focus? De ce obtin suvbiecti neclari?
  • Focalizare manuala – un prieten neasteptat?
  • Modul manual – cand ma poate scoate din belele?

In ce format sa trag? JPEG sau RAW?

Voi deschide articolul cu o descriere pe scurt, caci nu acesta este rolul acestui post, a necesitatii utilizarii unui format RAW. Ca regula generala, cat timp nu ma aflu intr-o situatie stramta, de necesitate de spatiu, vom utiliza exclusiv formatul RAW pentru fotografii. Motivul il reprezinta o stocare de mai multa “informatie” fotografica pe care o voi putea manipula in post-procesare. Fotografiile in lumina slaba sunt dependente de felul in care le vom developa acasa. Astfel, am nevoie de cat mai multa informatie de care sa ma agat pentru a putea “lumina” ulterior subiectii.

Lumina- inamicul principal

Primul lucru de care ne lovim in momentul in care suntem pusi in fata unor imprejurimi interioare este lipsa de lumina. Ceea ce percem cu ochiul poate parea initial suficient, insa, din cauza adaptarii ochiului uman la lumina slaba, ne aflam defapt intr-o mare eroare. Voi observa ca Subiectii mei sunt pierduti intr-o negura deplina. Asta nu inseamna ca fotografia, clar subexpusa, nu este utilizabila! Aici intra in rol ceea ce am amintit mai sus, utilizarea unui format cu multa informatie. Vom discuta mai jos cum sa atingem niveluri de detaliu cat mai bune.

Ce obiectiv am folosit? De ce am folosit acest obiectiv?

Am cuplat acest Body de D5300 cu un Nikkor de 35mm. Obiectivul este unul de tip fix. Pe scurt, posibilitatea de zoom optic nu mai exista. Cu toate acestea, obtin un mare avantaj. Un obiectiv fix, prin simplitatea sa, va obtine o imagine mult mai clara, mult mai sharp in mod natural. De asemena, cel mai important avantaj al sau il reprezinta capacitatea diafragmei de a se deschide foarte mult, in cazul nostru pana la un f /1.8. Implica, deci, o cantitate de lumina foarte mare, care patrunde in obiectiv, o necesitate pentru cadre de interior. De asemenea, distanta sa focala de 35mm imi ofera un cadru WIDE, un avantaj in spatiile stramte.

Avantajele si dezavantajele unei diafragme foarte deschise?

Am laudat mai sus diafragma de f /1.8, care imi permite obtinerea unei fotografii mai luminoase. Cu toate acestea, odata cu deschiderea excesiva a diafragmei, apare o problema: un efect de bokek exagerat, care poate lucra impotriva mea. Ce inseamna asta? Cu cat diafragma este mai deschisa, cu atat ce se afla in spatele sau fata subiectului, adica nu in punctul in care s-a facut focalizarea, devine din ce in ce mai neclar, mai blurat. Asta poate duce la efecte foarte interesante, daca este folosit corect. Pentru a obtine ceva de genul, am nevoie ca toti subictii (in cazul unui cadru in care, spre exemplu, fotografiem 2 persoane) sa se afle pe aceeasi linie. In termeni mai simplii, sa se afle la aceeasi distanta de aparatul meu. La o diafragma foarte deschisa, daca unul din subiecti este si cu 10-15 cm in spatele locului in care s-a realizat focalizarea, el incepe sa apara sters. Astfel, obtinerea tuturor subiectilor clari intr-o poza de grup devine un obiectiv aproape imposibil de atins.
Dar asta nu e tot! Probleme pot aparea chiar atunci cand subiectul meu este o singura persoana. Sa ne imaginam ca acesta este pozat din profil, cu fata la un unghi fata de obiectiv, voi obtine o parte a fetei clara si una mai stearsa. Daca am focalizat pe ochiul drept, este posibil ca zona in care se afla ochiul stang sa devina neclara. Un exemplu voi lasa mai jos. Vom discuta spre finalul articolului ce solutii am.

Valori ISO si Timp expunere – cat de mult pot apasa pe pedala?

Vom intra, acum, in paine. Cam in jurul a caror valori ma pot invarti? Voi aborda initial Timpul de expunere, caci este mai intuitiv. Un timp de expunere de 1/x arata ca diafragma mea sta deschisa (pentru a lasa lumina sa intre) pentru a x-a parte dintr-o secunda. Astfel, cand folosesc un timp de expunere de 1/100, diafragma sta deschisa pentru o sutime de secunda, timp in care lumina patrunde in obiectiv. Aceasta valoare va trebui adaptata functie de necesitate. Spre exemplu, daca subiectii mei “stau” la poza, atunci pot urca timpul de expunere pentru o fotografie mai luminoasa, caci miscarea subiectilor va fi minimala, spre exemplu 1/200. Daca vreau sa fotografiez pe cineva in toiul unui dans, va trebui sa cobor timpul de expunerele pentru a nu-l prinde “miscat”. Spre exemplu, functie de energia dansului, un timp de 1/500 ma va servi mai bine. Desi voi sacrifica din lumina, subiectul apare mai “inghetat”, imortalizat.

ISO? Ce este ISO? Valoarea ISO reprezinta sensibilitatea filmului. Pe scurt, cu cat valoarea sa este mai mare, cu atat voi obtine mai multa lumina. Totusi, lucrurile nu stau chiar atat de simplu. Un ISO prea mare se va manifesta cu o imagine cu “purici”. Ca regula generala, sfatuiesc sa nu se depaseasca valoarea de 1000 ISO, decat in cazuri exceptionale in care nu mai am alte surse. Personal gasesc valoarea de 800 maximul utilizabil cu rezultate care nu deranjeaza.

    Luminile din fundal – marele inamic sau singura speranta pentru un subiect clar?

Din cauza lipsei de lumina pe subiect, aparatul va focaliza acolo unde “vede”. Astfel, in momentul in care in spatele subiectului am o lumina mai puternica, stridenta, focala se va duce automat acolo, asa cum se poate observa si in imaginea atasata mai jos. Cum panoul albastru este usor reflectorizant, senzorul este pacalit, iar focala fuge pe el. Cu toate acestea exista 2 solutii care combinate ne pot scoate din aceasta incurcatura.

Single Point Focus sau Area Focus? De ce obtin subiecti neclari?

O solutie este comutarea pe Single Point Focus. Astfel, vom spune aparatului sa creeze focala pe un punct pe care il putem plasa manual pe subiect.

     Focalizare manuala – un prieten neasteptat!

Putem ajuta softul comutand obiectivul pe de AF pe M/AF. Prin rotirea inelului de focala putem sa “sugeram” softului unde sa focalizeze.

Modul manual – cand ma poate scoate din belele?

Voi incheia articolul cu sugestia utilizarii Modului Manual.

Personal, trag in 90% din timp in modul Shutter Priority. Astfel, eu setez timpul de expunere si ISO-ul dorite, iar aparatul regleaza singur diafragma. Ma asigur ca asa ca nu am subiecti miscati, si ca pot avea control permanent asupra dinamicii pozelor. Totusi, in lumina slaba, desi am flash-ul deschis permanent, aparatul este “speriat” si imi deschide diafragma la maxim, si pe buna dreptate. Totusi, asa cum am povestit mai sus, o diafragma foarte deschisa ma poate conduce la subiecti neclari, cu o marja de eroare foarte mica. Astfel cu modul manual, pot evita asemenea probleme. In situatiile de real, ma bazez ca sursa de lumina foarte mult pe flash, preferand sa sacrific din lumina “naturala”, putand astfel sa obtin un subiect clar.

Voi lasa mai jos multiple exemple reusite:

f/2.8; 1/200; ISO-800

URMATOARELE EXEMPLE SUNT TRASE IN FORMAT: f/3.5; 1/200; ISO-800